Sfântul Ambrozie, (în latină Sanctus Ambrosius, it. Sant'Ambrogio, engl. Saint Ambrose) (* ca. 339, Colonia Augusta Trevorum, azi Trier - † 4 aprilie 397, Mediolanum, azi Milano), a fost un episcop, teolog și unul din cei patru părinți ai Bisericii Apusene, doctor al Bisericii.A făcut studii literare și juridice și a început să cerceteze învățătura creștină. După terminarea studiilor a practicat câțiva ani avocatura, și la vârsta de 34 de ani a ajuns guvernator al provinciilor Emilia și Liguria, din nordul Italiei, cu sediul la Milano.

În anul 374 episcopul de Milano a murit, creștinii s-au adunat să aleagă un nou episcop, dar din cauza disputelor între creștini și arieni nu se putea ajunge la un numitor comun. Intervenția guvernatorului Ambrozie în această problemă a făcut ca mulțimea să-l aleagă episcop și cu toată împotrivirea sa a fost ratificat ca episcop de împărat și de episcopii apropiați. Astfel la 24 noiembrie 374, Ambrozie a fost botezat, iar la 7 decembrie 374 a fost consacrat episcop și înscăunat ca întâistătător al Episcopiei de Milano.

Pentru a-și completa cultura teologică, Ambrozie a studiat intens operele lui Origene, operele sfinților părinți greci și îndeosebi Biblia, pe care a învățat-o aproape pe de rost. Ambrozie nu a devenit un intelectual propriu zis, dar a fost un foarte bun păstor sufletesc și un administrator neîntrecut al bisericii sale. A câștigat încrederea tinerilor împărați Grațian și Valentinian al II-lea, precum și a nemilosului Teodosie I, care preferau să locuiască la Milano; el le era părinte spiritual și nu a ezitat să-l oprească pe Teodosie I de a intra în biserică după masacrul de pedepsire a populației din Tesalonic, până când nu a făcut pocăință publică.

Sfântul Ambrozie, contemporan cu Papa Liberiu, a îndemnat-o pe sora sa, Marcela, (Marcelina?) care primise vălul monastic chiar de la Papa Liberiu, să cinstească memoria fericitului Liberiu, deoarece a fost un om foarte sfânt iar mijlocirea lui dobândește haruri. Aceste cuvinte au restabilit în timp adevărata dimensiune a papei Liberiu, care fusese calomniat mult timp, din cauza păcatului de a ceda presiunii împăratului roman, condamnându-l pe Atanasie din Alexandria.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!