Devoțiunea către Inima lui Isus este legată de numele sfintei Maria-Margareta Alacoque și a apărut pentru prima dată în Franța, în timpul secolului al XVII-lea. Maria-Margareta Alacoque s-a născut în data de 22 iulie 1647, în Franța. Tatăl ei a murit când ea a împlinit doar 8 ani.

Manifestând o mare devoțiune față de Preasfântul Sacrament al altarului, a primit o serie de revelații care au marcat-o decisiv. La 20 de ani, ea a avut prima viziune, apoi Isus i s-a arătat în repetate rânduri.

Pe lângă cele patru revelații, Mântuitorul a mai făcut o promisiune specială. Aceasta se regăsește într-o scrisoare, datată, probabil, mai 1668, scrisă de sfânta maică De Saumaise, fosta ei superioară, în care își amintește că, într-o vineri, în timpul împărtășaniei, Isus i-a zis:

“Din belșugul îndurării Inimii mele, îți promit că atotputernica mea iubire va dărui tuturor acelora ce se vor împărtăși consecutiv nouă prime vineri ale lunii, harul penitenței finale, prin care aceștia nu vor muri în dizgrația mea și lipsiți de sacramente, ci vor afla [în Inima Preasfântă] refugiu sigur în ultimul moment al vieții.”

În timpul revelațiilor, însuși Mântuitorul și-a arătat dorința de a se institui o sărbătoare în cinstea Inimii Sale, dorință împlinită de Papa Pius al IX-lea, care în 1856 a extins această sărbătoare la întreaga Biserică.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!