386. Ce este credinţa?

Credinţa este virtutea teologală prin care noi credem în Dumnezeu şi în tot ceea ce el ne‑a revelat şi ceea ce Biserica ne propune să credem, pentru că Dumnezeu este adevărul însuşi. Prin credinţă omul se abandonează de bună voie lui Dumnezeu. De aceea, cel care crede caută să cunoască şi să facă voinţa lui Dumnezeu, deoarece „credinţa lucrează prin iubire” (Gal 5,6).

387. Ce este speranţa?

Speranţa este virtutea teologală prin care noi dorim şi aşteptăm de la Dumnezeu viaţa veşnică drept fericire a noastră, punându‑ne încrederea în promisiunile lui Cristos şi sprijinindu‑ne pe ajutorul harului Duhului Sfânt pentru a o merita şi a persevera până la sfârşitul vieţii pământeşti.

388. Ce este dragostea?

Dragostea este virtutea teologală prin care îl iubim pe Dumnezeu mai presus de toate şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine din iubire faţă de Dumnezeu. Isus face din ea porunca nouă, plinătatea Legii. Ea este „legătura desăvârşirii” (Col 3,14) şi fundamentul celorlalte virtuţi, care animă, inspiră şi ordonează: fără ea „nu sunt nimic” şi „nu‑mi foloseşte la nimic” (1Cor 13,1‑3).

389. Ce sunt darurile Duhului Sfânt?

Darurile Duhului Sfânt sunt dispoziţii permanente care îl fac pe om ascultător în urmarea inspiraţiilor divine. Ele sunt şapte: înţelepciunea, înţelegerea, sfatul, puterea, ştiinţa, evlavia şi frica de Dumnezeu.

390. Ce sunt roadele Duhului Sfânt?

Roadele Duhului Sfânt sunt perfecţiuni plăsmuite în noi ca pârgă a gloriei veşnice. Tradiţia Bisericii enumeră douăsprezece: „Iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, îngăduinţa, blândeţea, fidelitatea, modestia, cumpătarea, castitatea” (Gal 5,22‑23 Vulg.).

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!