Școlile catolice

Prezența Bisericii în domeniul școlar se manifestă în mod deosebit prin școala catolică. Desigur, ea urmărește, nu mai puțin decât celelalte școli, scopuri culturale și formația umană a tinerilor.

Dar elementul ei caracteristic este crearea în comunitatea școlară a unei atmosfere însuflețite de spiritul evanghelic al libertății și iubirii, ajutarea adolescenților pentru ca, odată cu dezvoltarea personalității proprii, să crească și conform cu făptura cea nouă în care au fost transformați prin Botez și, în sfârșit, orientarea întregii culturi umane spre vestea mântuirii, astfel încât cunoașterea pe care elevii o dobândesc treptat despre lume, viață și om să fie luminată de credință.

În acest fel, școala catolică, având deschiderea cuvenită față de exigențele progresului actual, își educă elevii la promovarea eficientă a binelui cetății pământești și îi pregătește la slujire în vederea răspândirii împărăției lui Dumnezeu pentru ca, ducând o viață exemplară și apostolică, aceștia să devină plămadă de mântuire pentru comunitatea umană.

De vreme ce poate contribui atât de mult la împlinirea misiunii poporului lui Dumnezeu și poate sluji dialogului între Biserică și comunitatea umană spre folosul lor reciproc, școala catolică își păstrează, așadar, și în împrejurările actuale, importanța ei cu totul deosebită.

De aceea, sfântul Conciliu reafirmă dreptul Bisericii de a întemeia și conduce în mod liber școli de toate felurile și gradele – drept proclamat deja în numeroase documente ale magisteriului– și reamintește că exercitarea unui astfel de drept contribuie în cel mai înalt grad la ocrotirea libertății de conștiință și a drepturilor părinților, precum și la însuși progresul culturii.

Profesorii să nu uite, însă, că în primul rând de ei depinde ca școala catolică să-și poată realiza scopurile și inițiativele. Așadar, ei trebuie să fie pregătiți cu deosebită grijă pentru a poseda știința, atât profană cât și religioasă, atestată prin diplome cuvenite, și pentru a fi înzestrați cu o măiestrie pedagogică la nivelul progresului actual. Legați între ei și cu elevii lor prin iubire și pătrunși de spirit apostolic, să dea mărturie, atât prin viață cât și prin învățătură, pentru unicul Învățător, Cristos.

Să colaboreze, în primul rând, cu părinții; împreună cu ei să țină seama, în întreaga educație, de deosebirea dintre sexe și de scopul atribuit de providența divină fiecărui sex în familie și în societate. Să depună eforturi pentru a stimula activitatea personală a elevilor și să continue să-i sprijine cu sfatul și cu prietenia și după terminarea studiilor, întemeind chiar asociații speciale pătrunse de adevăratul spirit al Bisericii. Conciliul declară că slujirea îndeplinită de profesori este un apostolat autentic, deosebit de adecvat și necesar și în vremurile noastre și, în același timp, este un adevărat serviciu adus societății. Părinților catolici le amintește îndatorirea de a-și încredința copiii, atunci când este posibil, școlilor catolice, de a le susține, după puteri, și de a colabora cu ele spre binele copiilor lor.

Toate școlile care, într-un mod sau altul, depind de Biserică trebuie să caute să se apropie cât mai mult de acest ideal de școală catolică, chiar dacă școala catolică poate îmbrăca forme diferite, după împrejurările locale. De asemenea, Biserica dă o mare prețuire și școlilor catolice care, mai ales pe teritoriul Bisericilor tinere, sunt frecventate și de elevi necatolici.

De altfel, în înființarea și organizarea școlilor catolice trebuie avute în vedere necesitățile izvorâte din progresul contemporan. De aceea, continuând să fie sprijinite școlile primare și secundare ce constituie baza educației, trebuie să se dea o mare importanță și acelora care sunt cerute în mod deosebit de împrejurările actuale, cum ar fi școlile profesionale și tehnice, instituțiile pentru instruirea adulților, cele destinate dezvoltării serviciilor sociale, precum și instituțiile pentru aceia care, datorită unor infirmități, au nevoie de o îngrijire specială, și școlile care formează profesori, atât pentru învățământul religios cât și pentru alte forme de educație.

Sfântul Conciliu îi îndeamnă călduros pe păstori și pe toți creștinii să nu se dea înapoi de la nici un sacrificiu pentru a ajuta școlile catolice să-și îndeplinească tot mai desăvârșit menirea și mai ales să răspundă la necesitățile celor săraci în bunuri vremelnice sau lipsiți de ajutorul și afecțiunea familiei sau care sunt departe de darul credinței.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!