2. Principii

Principiile fundamentale ale metodei istorico-critice în forma ei clasică sunt următoarele:

Este o metodă istorică, nu numai pentru că se aplică la texte vechi – în speță cele ale Bibliei – și le studiază influența istorică, ci și mai ales pentru că încearcă să elucideze procesele istorice de producere a textelor biblice, procese diacronice uneori complicate și de lungă durată. În diferitele etape ale producerii lor, textele Bibliei se adresează diferitelor categorii de ascultători sau cititori, care se aflau în situații spațio-temporale diferite.

Este o metodă critică, pentru că lucrează cu ajutorul unor criterii științifice, pe cât posibil obiective, în fiecare din intervențiile sale (de la critica de text la studiul critic al redactării), astfel încât să facă accesibil cititorului modern sensul textelor biblice, adesea dificil de sesizat.

Metodă analitică, ea studiază textul biblic în același fel ca pe orice alt text al antichității și îl comentează ca limbaj uman. Totuși, ea permite exegetului, mai ales în studierea critică a redactării textelor, să sesizeze mai bine conținutul revelației divine.

Haruri si binecuntari la toti cititorii