Reflecţie la Epifania Domnului

Epifania este arătarea mântuirii tuturor căutătorilor, închinătorilor şi martorilor lui Dumnezeu.

Cuvântul Epifanie vine de la grecescul "epifaneo", care înseamnă arătare, descoperire. Iar noi astăzi sărbătorim o triplă Epifanie, o triplă arătare, o triplă descoperire, a Mântuitorului Isus, lumii.

1. După ce Isus, la Crăciun, s-a arătat, s-a descoperit poporului evreu, reprezentat de păstori, prin vorbire şi cânt de îngeri, astăzi Isus s-a descoperit şi neamurilor păgâne, reprezentate de magi, printr-o stea strălucitoare, şi le-a chemat la mântuirea adusă de el.

2. A doua Epifanie pe care o celebrăm astăzi este aceea unde Isus cu păcatele noastre asupra sa (cf. In 1,29), s-a lăsat botezat de Ioan în Iordan şi a primit mărturia că este Fiul lui Dumnezeu, de la Tatăl şi de Duhul Sfânt (cf. Lc 3,22).

3. Iar a treia Epifanie pe care o celebrăm astăzi este aceea unde Isus îşi manifestă dumnezeirea la Cana, la o nuntă, transformând apa în vin (cf. In 2,1-12), şi arătând prin asta că el ne poate transforma vieţile păcătoase în vieţi umplute de har, şi că ne poate scoate din orice necaz.

Deci toate aceste trei Epifanii ale Domnului nostru Isus Cristos le sărbătorim în ziua de astăzi.Dar pentru că fiecare din aceste trei Epifanii, conţin un bogat tezaur de învăţătură, Biserica Catolică a decis ca fiecare din aceste trei Epifanii să fie celebrate şi meditate separat fiecare.

Sărbătoarea Epifaniei este sărbătoarea căutătorilor, închinătorilor şi martorilor lui Dumnezeu. Ei bine, toţi aceşti oameni amintiţi în exemplele de mai sus, din Vechiul şi Noul Testament, din istoria Bisericii şi a Poporului lui Dumnezeu, după ce au auzit chemarea lui Dumnezeu, au început să-l caute pe Dumnezeu, iar apoi găsindu-l au început să-l iubească şi să-l slujească, să-l mărturisească şi astfel să se mântuiască. Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să ajungă la această căutare, la această descoperire, la această cunoaşterea adevărului, la această iubire slujire şi la această mărturisire, ca apoi să ajungă la mântuire (cf. 1Tm 2,4).

Şi fiecare dintre noi auzim zilnic chemarea lui Dumnezeu prin multe glasuri: glasul Scripturilor, glasul predicatorilor, glasul creaţiei, glasul clopotului, glasul paşilor oamenilor în drum spre biserică, glasul conştiinţei, glasul luminii, glasul corului, glasul celor dragi care ne îndeamnă, prin glasul suferinţelor şi bolilor ce ne ating etc. Dar unde este alegarea noastră spre Dumnezeu, unde este schimbarea vieţii noastre, unde este adorarea şi slujirea noastră iubitoare, unde este cântarea noastră de bucurie, unde este mărturisirea noastră?

Evanghelia ne spune că magii veniţi la ieslea lui Isus nu numai că i s-au închinat, nu numai că i-au adus dar pe măsura unui rege divin, ci s-a şi întors pe un alt drum în ţara lor (cf. Mt 2,1-12). Apoi, tradiţia ne mai informează că magii, plecând spre ţările lor de origine, au luat cu ei pământ sfânt din Betleem, pentru a zidi altare lui Isus în ţările lor, ca acolo să-i aducă Domnului o închinare nouă, ca acolo să-l mărturisească pe Domnul Isus.

Spuneam că sărbătoarea Epifaniei este sărbătoarea căutătorilor şi închinătorilor lui Dumnezeu. Dar trebuie să mai spunem că ea este şi sărbătoarea prin excelenţă a martorilor lui Dumnezeu. Magii au mărturisit tuturor convertirea lor, întorcându-se acasă pe un alt drum (Mt 2,12). Apoi luând pământ sfânt, au construit altare de închinare şi l-au mărturisit pe Dumnezeu în ţările lor de origine.

Să nu uităm niciodată cuvintele lui Isus: "Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii" (In 13,35). "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât văzând ei faptele voastre bune, să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri" (Mt 5,16).

Haruri si binecuvantarii tuturor cititorilor!