Facultățile și universitățile catolice

Biserica înconjoară de asemenea cu atenție statornică școlile de grad superior, mai ales universitățile și facultățile. Mai mult, în cele ce depind de ea, caută, prin însăși natura ei, ca fiecare disciplină să fie cultivată după principiile proprii acesteia, după metoda proprie și cu libertatea proprie cercetării științifice, astfel încât în diferitele discipline cunoașterea să fie mereu aprofundată și, examinându-se mai atent noile probleme și cercetări impuse de progresul actual, să se perceapă mai bine în ce fel credința și rațiunea se întâlnesc în unicul adevăr, mergând pe urmele învățătorilor Bisericii și mai ales ale sfântului Toma de Aquino.

În acest fel, să se realizeze o prezență publică, stabilă și universală a gândirii creștine în întregul efort intelectual pentru promovarea unei culturi superioare, iar studenții acestor institute să fie formați ca oameni într-adevăr deosebiți prin pregătire, gata să facă față la cele mai dificile îndatoriri în societate, fiind, în același timp, martori ai credinței în mijlocul lumii.

În universitățile catolice care nu au facultate de teologie va trebui să existe un institut sau o catedră de teologie care să asigure predarea unor cursuri adaptate și pentru studenții laici. Și, întrucât științele avansează, în primul rând, datorită cercetărilor specializate de mare importanță științifică, în facultățile și universitățile catolice să fie în mod deosebit încurajate institutele al căror scop principal este promovarea cercetării științifice.

Conciliul recomandă insistent ca universitățile și facultățile catolice să se dezvolte fiind repartizate corespunzător în diverse regiuni ale lumii și ca ele să se distingă nu atât prin număr, cât prin calitatea învățământului, iar accesul la ele să fie înlesnit studenților de la care se poate spera cel mai mult, chiar dacă dispun de resurse modeste, și mai ales acelora care vin din națiunile tinere.

De vreme ce soarta societății și a Bisericii înseși este intim legată de dezvoltarea tinerilor care fac studii superioare, păstorii Bisericii nu trebuie să se îngrijească numai de viața spirituală a studenților din universitățile catolice; având grijă de formația spirituală a tuturor fiilor lor, prin colaborarea adecvată între episcopi, să se preocupe ca și pe lângă universitățile necatolice să existe cămine și centre catolice în care preoți, călugări și laici, aleși și pregătiți cu grijă, să ofere un ajutor spiritual și intelectual permanent tineretului universitar.

Tinerii mai capabili, atât din universitățile catolice cât și din celelalte, care manifestă aptitudini pentru învățământ și cercetare să fie obiectul unei griji deosebite și să fie îndreptați spre cariera universitară.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!