În inima Răscumpărătorului noi adorăm iubirea lui Dumnezeu faţă de umanitate, voinţa sa de mântuire universală, milostivirea sa nemărginită. A cinsti prin cult Sfânta Inimă a lui Cristos înseamnă, de aceea, a adora acea Inimă care, după ce ne-a iubit până la sfârşit, a fost străpunsă de o suliţă şi de la înălţimea Crucii a lăsat să curgă sânge şi apă, izvor nesecat de viaţă nouă” (Alocuţiunea la Angelus, 4 iunie 2005).

În limbajul biblic - notează papa - inima indică centrul persoanei, sediul sentimentelor şi intenţiilor sale”. Această devoţiune exprimă clar faptul că credinţa creştină este o relaţie personală cu Dumnezeu care s-a făcut vizibilă în Fiul; a adora Inima lui Isus înseamnă, prin urmare, potrivit papei Benedict, a intra în comuniune totală cu Domnul, a-şi însuşi voinţa, gândurile, cuvintele, sentimentele lui Cristos. A fi una cu „inima sa care vede” unde este nevoie de iubire, pentru a se deschide altora, mai presus de toate, celor suferinzi, departe de orice închidere în sine".

De aici, apelul lui Benedict al XVI-lea către credincioşi cărora le cere să se deschidă misiunii tocmai pornind de la cultul Inimii lui Isus:
• „Numai din acest izvor nesecat de iubire veţi putea trage energia necesară pentru misiunea voastră. Din Inima Răscumpărătorului, din coasta sa străpunsă s-a născut Biserica, care se reînnoieşte neîncetat prin sacramente. Să aveţi preocuparea de a vă alimenta în mod spiritual cu rugăciune şi cu o intensă viaţă sacramentală; aprofundaţi cunoaşterea personală a lui Cristos şi tindeţi cu toată puterea spre acea ‚măsură înaltă a vieţii creştine’, care este sfinţenia” (Discurs către pelerinii din Verona, 4 iunie 2005).


 

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!