Anselm de Canterbury sau de Aosta (n. 1033,[1] Aosta, Valle d'Aosta, Italia – d. 21 aprilie 1109,Canterbury, Regatul Angliei) a fost arhiepiscop de Canterbury, teolog și filosof neoplatonic, unul din cei mai de seamă gânditori din epoca sa. În filosofie a fost întemeietorul argumentului ontologic, iar în teologie întemeietorul soteriologiei. A fost declarat sfânt în Biserica Anglicană și Biserica Catolică.

Deși numit uneori „din Canterbury” , Anselm era originar din cetatea Aosta, Italia, unde s-a născut în 1033, în Regatul Burgundiei. Aosta se află în Alpii Italieni, în regiunea Valea Aosta, pe actuala frontieră a Italiei cu Franța și Elveția.Anselm venea dintr-o familie nobilă, deținătoare de moșii. Tatăl lui Anselm, Gundulf, era lombard, și era de o fire violentă. Mama lui, Erenberga, era o femeie pioasă, căreia Anselm îi datorează educația creștină. La cincisprezece ani, Anselm voi să intre în mănăstire, dar nu primi învoiala tatălui său.

Și-a început educația sub tutela benedictinilor din locul natal. După moartea mamei sale cunoaște o scurtă perioadă de rătăcire, dar, atras fiind de celebritatea abatelui Lanfranc al abației benedictine din Bec, Normandia, Anselm pleacă într-acolo și devine călugăr în 1060. Va deveni un erudit și va preda la școala pe de lângă mănăstire.După ce Normandia cucerește Anglia, Lanfranc devine arhiepiscop de Canterbury (1070) iar Anselm, în locul acestuia, abate la Bec.Mai târziu, în 1093, Anselm va fi ales arhiepiscop de Canterbury și va muri în 1109. Elevul său, Eadmer, va scrie o biografie amplă a lui Anselm, păstrată.

Textele sale celebre, Monologion și Proslogion, au fost scrise în perioada de la Bec (primul, terminat în 1076 iar al doilea scris în 1077-1078). A mai scris, tot la Bec, De grammatico, De veritate, De libertate arbitrii (între 1080 și 1085), De casu diaboli (între 1085 și 1090), Epistola de incarnatione verbi sau De fide trinitatis (1092-1094). Ulterior, la Canterbury, a scris Cur deus homo (De ce s-a făcut Dumnezeu om, în 1098) și De conceptu virginali et de originali peccato (Despre concepția imaculată și despre păcatul originar, în 1099-1100). De asemenea, mai există rugăciuni și meditații, scrisori oficiale.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!