Semiotica se sprijină pe trei principii sau presupuneri principale:

Principiul imanenței: fiecare text formează un întreg de semnificație; analiza ia în considerare întregul text, dar numai textul; ea nu face apel la date «exterioare», cum ar fi autorul, destinatarii, evenimentele relatate, istoria redactării.

Principiul structurii sensului: nu există sens decât prin și în relație, în special relația de diferență; analiza unui text constă deci în a stabili rețeaua relațiilor (de opoziție, de omologare…) dintre elemente, rețea pornind de la care se construiește sensul textului.

Principiul gramaticii textului: fiecare text respectă o gramatică, adică un anumit număr de reguli sau structuri; într-un ansamblu de fraze numit discurs, există diferite nivele, având fiecare gramatica lui.

Conținutul global al unui text poate fi analizat la trei nivele diferite:

Nivelul narativ. În narațiune se studiază transformările care fac trecerea de la starea inițială la starea finală. În cadrul unui traseu narativ, analiza caută să retraseze diferitele faze legate logic între ele care marchează transformarea unei stări într-o alta. În fiecare din aceste faze, se precizează relațiile între «roluri» îndeplinite de «actanți» care determină stările și produc transformările.

Nivelul discursiv. Analiza constă în trei operații: a) reperarea și clasarea figurilor, adică a elementelor de semnificație ale unui text (actori, timpuri și locuri); b) stabilirea traseelor fiecărei figuri într-un text, pentru determinarea modului în care acest text o utilizează; c) cercetarea valorilor tematice ale figurilor. Această din urmă operație constă în a determina «în numele a ce» (= valoare) urmează figurile un anumit traseu, în acest text dat.

Nivelul logico-semantic. Acesta este nivelul numit profund. El este și cel mai abstract. El pornește de la postulatul că există forme logice și semnificante subiacente organizărilor narative și discursive ale oricărui discurs. La acest nivel, analiza constă în a preciza logica ce gerează articulațiile fundamentale ale traseelor narative și figurative ale unui text. Pentru a face acest lucru, este adesea folosit un instrument numit «careul semiotic», o figură care utilizează relațiile între doi termeni «contrari» și doi termeni «contradictorii» (de ex. alb și negru; alb și non-alb, negru și non-negru).

Teoreticienii metodei semiotice nu încetează să-i aducă noi dezvoltări. Cercetările din prezent au drept obiect în special enunțarea și intertextualitatea. Aplicată în primul rând textelor narative ale Scripturii, care i se pretează mai ușor, metoda este din ce în ce mai mult utilizată pentru alte tipuri de discursuri biblice.

Descrierea făcută semioticii și, mai ales enunțarea presupunerilor ei lasă deja să se perceapă contribuțiile și limitele acestei metode. Concentrând mai mult atenția asupra faptului că fiecare text biblic este un întreg coerent, care ascultă de mecanisme lingvistice precise, semiotica își aduce contribuția la înțelegerea Bibliei, Cuvânt al lui Dumnezeu exprimat în limbaj uman.

Semiotica nu poate fi utilizată pentru studiul Bibliei decât dacă se separă această metodă de analiză de anumite presupuneri dezvoltate în filozofia structuralistă, adică negarea subiectelor și a referinței extra-textuale. Biblia este un Cuvânt despre real, pe care Dumnezeu l-a rostit într-o istorie și pe care ni-l adresează astăzi prin intermediul unor autori omenești. Abordarea semiotică trebuie să fie deschisă față de istorie: în primul rând cea a actorilor textelor; apoi cea a autorilor și a cititorilor lor. La utilizatorii analizei semiotice este mare riscul de a rămâne la un studiu formal al conținutului și de a nu desprinde mesajul textelor.

Dacă nu se pierde în complicațiile unui limbaj criptic și este explicată în termeni simpli în elementele sale principale, analiza semiotică le poate da creștinilor gustul de a studia textul biblic și de a descoperi unele din dimensiunile lui de sens fără a poseda toate cunoștințele istorice care se raportează la producerea textului și la lumea lui socioculturală. Astfel, ea se poate dovedi utilă în pastorala însăși, pentru o anumită pătrundere a Scripturii în medii nespecializate.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!