Ce sărbătorește, de fapt, Biserica în ziua de 15 august?
Sărbătoarea celebrată în ziua de 15 august, dedicată Sfintei Fecioare Maria, este una din cele mai vechi celebrări mariane ale creștinătății. Ea este menționată deopotrivă în Răsărit și în Apus încă din secolele VI-VIII cu nume oarecum diferite și totuși complementare: „Adormirea Maicii Domnului”, în Răsărit, și „Ridicarea la cer a Maicii Domnului” (de ex: „La Fête de l’Assomption de la Vierge Marie”, în țările de limbă franceză, sau „Solemnity of the Assumption of the Blessed Virgin Mary” în țările de limbă engleză)[i] și se referă la evenimentul „ieșirii din această lume” a Mariei, mama lui Isus Cristos, adică al trecerii Ei de la viață pământească la viața cerească.
De remarcat e faptul că tradiția timpurie a Bisericii (în epoca în care nu era încă despărțită într-o „Biserică Catolică” și una „Biserică Ortodoxă”) a evitat să numească cu termenul de „moarte” ceea ce a trăit Sfânta Fecioară Maria la sfârșitul vieții ei pământești. Comunitatea creștină a înțeles și a definit acel eveniment – de altfel firesc și inevitabil pentru fiecare om născut pe pământ – ca o „adormire” pentru lumea aceasta și o „trezire” prin înviere la viața veșnică, dat fiind că Maria a fost umplută de harul înnoitor al învierii (Lc 1,28) chiar înainte să-l fi zămislit și născut în lume pe Fiul lui Dumnezeu.
Așadar, Sfânta Fecioară Maria, Mama Domnului nostru Isus Cristos, imediat după „adormirea” Ei pentru această lume „s-a trezit” prin înviere la viața veșnică și „a fost înălțată la cer”, asemenea Fiului Ei care, la trei zile după moartea pe cruce, a înviat și s-a înălțat la cer (Ef 1,20) fără ca trupul Lui să fi cunoscut putrezirea (Fap 13,37). De altfel, Papa Pius al XII, în constituția apostolică „Munificentissimus Deus”, a declarat în acești termeni adevărul de credință pe care îl proclamă Biserica din toate timpurile: „Maica preacurată a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, după ce și-a încheiat călătoria pământească, a fost ridicată cu trupul și sufletul în slava cerească” (nr. 44).
În Biserica Catolică, această sărbătoare a „Adormirii Maicii Domnului” este celebrată cu toată solemnitatea, celebrare care include în mod obișnuit și o procesiune religioasă cu statuia Sfintei Fecioare Maria. În plus, ea se prelungește cu o altă sărbătoare celebrată în ziua de 22 august, intitulată „Încoronarea Sfintei Fecioare Maria ca regină”.
Data de 15 august a fost aleasă pentru această sărbătoare, întrucât ea coincide cu consacrarea la Ierusalim a primei biserici[1] dedicate Mariei, „mama lui Isus, Fiul lui Dumnezeu”, în secolul al V-lea, la puțin timp după Conciliul din Efes (431).Să remarcăm faptul că, neavând un fundament explicit biblic, ci doar unul implicit, evenimentul celebrat în ziua de 15 august nu este recunoscut și acceptat mai ales de Bisericile neo-protestante.
Dacă totuși Bisericile tradiționale, îndeosebi cea Catolică și cea Ortodoxă, împărtășesc această credință e pentru un motiv profund teologic. Acest motiv, fundamentat pe credința în glorioasa Învierea a lui Isus Cristos din morți și în Înălțarea Lui la dreapta Tatălui ceresc, este exprimat în mai multe fragmente ale Epistolelor Sfântului Apostol Paul. Astfel, el le scrie creștinilor din Tesalonic, preocupați de ce se alege cu aceia dintre ei care au murit înainte de se fi arătat Isus Cristos în slava cerească: „dacă noi credem că Isus a murit și a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiți împreună cu el” (4,14). Apostolul va relua această temă, generalizând-o și teologizând-o, și în Epistola către Romani (15,22-23): „Și după cum toți mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toți vor fi readuși la viață.
Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, după aceea cei care sunt ai lui Cristos”. Paul oferă explicația teologică acestei realități Paul în Rm 6,8: „Dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu el, știind că Cristos cel înviat din morți nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui.” În sfârșit, în Rm 15,52-53 Apostolul spune: „…la sunetul trâmbiței de apoi, căci va suna trâmbița și morții vor învia neputreziți, iar noi vom fi schimbați. Căci această ființă supusă putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezite și această ființă muritoare trebuie să se îmbrace în nemurire.”
Or, dacă acest adevăr de credință este valabil pentru toți cei care cred în învierea lui Isus Cristos, Biserica a considerat că „adormirea” și înălțarea la cer a Mamei Fiului lui Dumnezeu se înscriu perfect în această viziune, și că, celebrând în mod solemn cele întâmplate Sfintei Fecioare Maria, ea întărește în noi convingerea că și noi vom avea parte de o înviere și de o ridicare în slavă alături de Isus Cristos.
Haruri și binecuvântării tuturor citorilor!
