Limitele libertății religioase

7. Dreptul la libertate în materie de religie se exercită în societatea umană și de aceea folosirea lui este supusă anumitor norme care îl circumscriu.

În folosirea oricărei libertăți trebuie observat principiul moral al responsabilității personale și sociale: în exercitarea drepturilor sale, fiecare om și grup social este obligat de legea morală să țină seama de drepturile celorlalți, și de îndatoririle sale față de ceilalți, și de binele comun al tuturor. Trebuie să se procedeze față de toți cu dreptate și omenie.

Pe lângă aceasta, de vreme ce societatea civilă are dreptul să se apere împotriva abuzurilor care ar putea apărea sub pretextul libertății religioase, sarcina de a asigura această protecție îi revine, în primul rând, puterii de stat; acest lucru însă nu trebuie să se facă în mod arbitrar sau favorizând pe nedrept o parte sau alta, ci după normele juridice conforme cu ordinea morală obiectivă, norme cerute de ocrotirea eficientă a drepturilor tuturor cetățenilor și de armonizarea lor pașnică, de o grijă corespunzătoare pentru acea autentică pace publică ce constă într-o conviețuire orânduită în adevărată dreptate, precum și de cuvenita ocrotire a moralității publice.

Toate acestea constituie o parte fundamentală a binelui comun și intră în noțiunea de ordine publică. De altfel, în societate trebuie respectat obiceiul ocrotirii unei libertăți integrale, conform căruia omului trebuie să i se recunoască libertatea cea mai largă cu putință, iar libertatea nu trebuie limitată decât atunci când și în măsura în care acest lucru este necesar.

Haruri și binecuvântări tuturor cititorilor!