Petru Damiani (în latină Petrus Damianus, în italiană Pier Damiani; n. 1007,[1][2] Ravenna, Italia – d. 22 februarie 1072,[3] Faventia, Statele Papale) a fost un prelat italian din secolul al XI-lea, la început eremit, pustnic, reformator, care devine ulterior episcop și apoi cardinal, fiind declarat doctor al Bisericii de Papa Leon al XII-lea, în 1828 (vezi Doctor al Bisericii).

Conform tradiției, s-a născut « la cinci ani după decesul lui Otto al III-lea »la Ravenna, în anul 1007, într-o familie de nobili ajunși la sărăcie. Fiind lăsat în ocrotirea unuia dintre frații săi, ajunge îngrijitor de porci. Apoi este luat în îngrijire de un alt frate de al său, arhiepiscopul de Ravenna, care îl duce la școală. În semn de mulțumire, Pierre preia alături de prenumele său de Pierre pe cel a fratelui său, adică Damien. Copilul a făcut progrese rapide, ajungând să meargă la Universitate, mai întâi la Ravenna, apoi la Faenza și în cele din urmă la Parma. Ajunge profesor de retorică.

După terminarea studiilor, a primit misiunea de a preda ca profesor, ajuns la maturitate, își descoperă vocația de eremit retrăgându-se în 1035 la mânăstirea Fonte Avellana, ridicată cu câțiva ani înainte de Romuald de Ravenne, fondatorul ordinului camaldolezilor. Pierre Damien va scrie în consecință o carte cu titlulVita Romualdi (1042). Se remarcă prin asprimea vieții pe care și-o impune. Ales superior în 1043, devine preot la mânăstire, unde a promovat cu râvnă viața călugărească, nu numai acolo, ci și în alte regiuni ale Italiei. În vremuri de restriște, i-a ajutat pe Pontifii romani, sprijinind prin scrieri și activitate diplomatică acțiunile de reformare a Bisericii, în special ale papilor Alexandru al II-lea și Grigore al VII-lea. Ajunge să fie celebru pentru vitalitatea cu care rostea predicile îndreptate împotriva simoniei și nicolaismului. În 1051, scrie Cartea Gomorrei, în care denunță viciile clerului- și în special pe cele ale preoților homosexuali, care cere să fie caterisiți. Papa Leon al IX-lea refuză punerea în aplicarea a cererii sale, ceea ce îl determină pe Pierre Damiani să scrie o scrisoare de protest. Deasemenea s-a împotrivit reabilitării preoților eretici. A afirmat libertatea Bisericii, alături de Hildebrand, viitorul papă Grigore al VII-lea.

În 1057 papa Ștefan al IX-lea l-a numit cardinal și episcop de Ostia.A participat la numeroase sinoade. După decesul papei Ștefan al IX-lea, Petru Damiani a luat poziție contra antipapei Benedict X. În cele din urmă este constrâns să se retragă la mânăstirea sa. În 1059 a fost trimis ca legat la Arhiepiscopia din Milano, unde stăpânea simonia sau unde majoritatea preoților erau căsătoriți. Cu ajutorul Patarinilor, susținători ai celibatului pentru cler, restabilește ordinea și reușește să îl facă pe arhiepiscop și pe clerul local să se supună acestor reguli. participă la condamnarea lui Béranger de Tours, care s-a manifestat împotriva transsubstanțierii. Cu ocazia sinodului Lateran (1139 sau 1179 ?), contribuie la adoptarea canonului care interzicea credincioșilor să participe la slujbele ținute de preoții căsătoriți sau concubini. Toată viața a trăit în tensiune între iubirea de singurătate și participarea la marile dispute ale timpului său.

În 1072 s-a îmbolnăvit, fiind cuprins de febră la întoarcerea dintr-o călătorie la Ravenna pe care o întreprindea ca legat papal. Moare în mânăstirea Sainte-Marie des Anges, unde a fost înmormântat de măicuțele îngrijorate să nu se piardă rămășițele sale pământești. Din păcate efortul s-a dovedit a fi inutil fiindcă trupul lui Pierre Damien a fost mutat de șase ori. Se odihnește din 1898 în capela dedicată lui din catedrala din Faenza. Chiar dacă nu a fost niciodată canonizat, după moartea sa îi este în mod formal consacrat un cult la Faenza, Mont-Cassin, Cluny și la Fonte-Avellana. Și-a pregătit singur inscripția de pe mormântul său, care sună astfel: „Ce ești tu, am fost și eu; ce sunt eu, vei fi și tu; gândește-te, te rog, la mine”.

Sărbătorit în Biserica Catolică la 21 februarie. În 1823 papa Leon al XII-ea extinde cinstirea sa în toată Biserica catolică universală și îl proclamă doctor al Bisericii.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!