Libertatea actului de credință

10. Unul dintre cele mai importante capitole ale învățăturii catolice cuprins în cuvântul lui Dumnezeu și propovăduit cu statornicie de sfinții părinți este că omul trebuie să-i răspundă lui Dumnezeu printr-o credință de bunăvoie și că nimeni nu poate fi, așadar, silit să îmbrățișeze credința împotriva voinței sale.

Într-adevăr, prin însăși natura sa actul de credință este voluntar deoarece omul, răscumpărat de Cristos Mântuitorul și chemat prin Isus Cristos la înfierea divină, nu se poate atașa de Dumnezeu care se revelează decât dacă, atras de Tatăl, îi oferă lui Dumnezeu o supunere liberă și rațională de credință.

Așadar, este pe deplin corespunzător cu natura credinței ca în materie de religie să fie exclusă orice formă de constrângere din partea oamenilor. Prin urmare, principiul libertății religioase contribuie mult la favorizarea unei stări de lucruri în care oamenii pot fi chemați fără piedici la credința creștină, o pot îmbrățișa din toată inima și o pot mărturisi activ prin întreaga lor viață.

Haruri și binecuvântări tuturor cititorilor!