1, Abordarea sociologică
Textele religioase sunt legate printr-un raport de relație reciprocă de societățile în care iau naștere. Această constatare este, evident, valabilă pentru textele biblice. În consecință, studiul critic al Bibliei necesită o cunoaștere cât mai exactă posibil a comportamentelor sociale care caracterizau diferitele medii în care s-au format tradițiile biblice. Acest gen de informație socio-istorică trebuie să fie completat de o explicație sociologică corectă, care interpretează științific, în fiecare caz, influența condițiilor sociale de existență.
În istoria exegezei, punctul de vedere sociologic și-a găsit loc de multă vreme. Atenția pe care «Formgeschichte» a acordat-o mediului de origine al textelor («Sitz im Leben») constituie o mărturie: se recunoaște că tradițiile biblice sunt marcate de mediile socio-culturale care le-au transmis. În primele trei decenii ale secolului XX, Școala de la Chicago a studiat situația socio-istorică a creștinătății primitive, dând astfel criticii istorice un impuls apreciabil în această direcție. În cursul ultimilor douăzeci de ani (1970-1990), abordarea sociologică a textelor biblice a devenit parte integrantă a exegezei.
Sunt numeroase problemele care se pun în acest domeniu pentru exegeza Vechiului Testament. Trebuie să ne întrebăm, de exemplu, care sunt diferitele forme de organizare socială și religioasă pe care le-a cunoscut Israel de-a lungul istoriei sale. Oare pentru perioada anterioară formării unui Stat, modelul etnologic al unei societăți acefale segmentare furnizează o bază de plecare satisfăcătoare? Cum s-a trecut de la o ligă de triburi, fără mare coeziune, la un Stat organizat ca monarhie și, de aici, la o comunitate bazată numai pe legături religioase și genealogice? Ce transformări economice, militare și de alt tip au fost provocate în structura societății de către mișcarea de centralizare politică și religioasă care a dus la monarhie? Studiul normelor de comportament în Orientul Antic și în Israel nu contribuie oare la înțelegerea Decalogului în mod mai eficace decât tentativele pur literare de reconstituire a unui text primitiv?
Pentru exegeza Noului Testament, întrebările sunt evident diferite. Să cităm câteva: pentru explicarea genului de viață adoptat înainte de Paști de Isus și ucenicii lui, ce valoare se poate acorda teoriei unei mișcări de carismatici itineranți, trăind fără domiciliu, fără familie, fără bunuri? Între atitudinea de detașare radicală, adoptată de Isus, și cea a mișcării creștine de după Paști, în mediile cele mai diferite ale creștinătății primare, s-a menținut oare o relație de continuitate, bazată pe chemarea lui Isus de a-l urma? Ce știm despre structura socială a comunităților pauline, ținându-se seama, în fiecare caz, de cultura urbană corespunzătoare?
În general, abordarea sociologică dă o deschidere mai mare muncii exegetice și comportă numeroase aspecte pozitive. Cunoașterea datelor sociologice care contribuie la înțelegerea funcționării economice, culturale și religioase a lumii biblice este indispensabilă criticii istorice. Sarcina care îi revine exegezei de a înțelege bine mărturia de credință a Bisericii apostolice nu poate fi dusă la bun sfârșit în mod riguros fără o cercetare științifică ce studiază raporturile strânse ale textelor Noului Testament cu «trăirea» socială a Bisericii primare. Utilizarea modelelor furnizate de știința sociologică asigură cercetărilor istoricilor asupra epocilor biblice o remarcabilă capacitate de reînnoire, însă este necesar, desigur, ca modelele să fie modificate în funcție de realitatea studiată.
Este cazul să semnalăm câteva riscuri la care se expune exegeza prin abordarea sociologică. Într-adevăr, dacă activitatea sociologiei constă în studierea societăților vii, trebuie să ne așteptăm la dificultăți atunci când metodele ei sunt aplicate la medii istorice care aparțin unui trecut îndepărtat. Textele biblice și extrabiblice nu furnizează în mod obligatoriu o documentație suficientă pentru a da o vedere de ansamblu a societății epocii. De altfel, metoda sociologică tinde să acorde aspectelor economice și instituționale ale existenței umane mai multă atenție decât dimensiunilor ei personale și religioase.
Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!
