Concluzie

15. Este evident faptul că oamenii epocii contemporane doresc să-și poată mărturisi în mod liber religia, în particular și în public; mai mult, libertatea religioasă a fost declarată ca drept civil în majoritatea constituțiilor și a fost recunoscută în mod solemn prin documente internaționale.

Însă nu lipsesc regimurile în care, chiar dacă libertatea cultului religios este recunoscută prin Constituție, totuși puterea publică se străduiește să-i îndepărteze pe cetățeni de la profesarea religiei și să facă viața comunităților religioase dificilă și precară.

Salutând cu bucurie semnele favorabile ale vremurilor noastre, dar și denunțând cu amărăciune aceste fapte deplorabile, Conciliul îi îndeamnă pe catolici și îi roagă pe toți oamenii să reflecteze cu cea mai mare atenție cât este de necesară libertatea religioasă, mai ales în condiția prezentă a familiei umane.

Într-adevăr, este evident că toate popoarele tind tot mai mult spre unitate, relații tot mai strânse se stabilesc între oameni de culturi și religii diferite, iar conștiința propriei responsabilități crește în fiecare om. De aceea, pentru a se instaura și a se consolida relații pașnice și bună înțelegere în neamul omenesc, se impune ca pretutindeni libertatea religioasă să fie ocrotită printr-o garanție juridică eficientă și să se respecte îndatoririle și drepturile supreme ale oamenilor de a-și duce liber în societate viața religioasă.

Să dea Dumnezeu, Părintele tuturor, ca familia umană, respectând cu grijă exercitarea libertății religioase în societate, să fie dusă, prin harul lui Cristos și puterea Duhului Sfânt, la sublima și veșnica „libertate a măririi fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,21).

Toate cele stabilite în această declarație, și fiecare în parte, au plăcut părinților conciliari. Iar noi, cu puterea apostolică acordată nouă de Cristos, le aprobăm, împreună cu venerabilii părinți, în Duhul Sfânt, le decretăm și le stabilim și dispunem ca cele hotărâte astfel în Conciliu să fie promulgate spre slava lui Dumnezeu.

Roma, Sfântul Petru, 7 decembrie 1965
Eu, PAUL, Episcop al Bisericii Catolice
(Urmează semnăturile părinților)

Titlul original: CONCILIUL OECUMENICUM VATICANUM II, Declaratio de libertate religiosa Dignitatis humanae (Sessio IX, 7 dec. 1965): AAS 58 (1966) 924-941.