Principiile sunt următoarele

Dumnezeu este prezent în istoria poporului său ca să-l mântuiască. El este Dumnezeul săracilor, care nu poate tolera oprimarea și nici nedreptatea.

De aceea, exegeza nu poate fi neutră, ci trebuie ca, urmându-l pe Dumnezeu, să ia partea săracilor și să se angajeze în lupta pentru eliberarea celor oprimați.

Participarea la această luptă permite tocmai scoaterea la iveală a unor sensuri care nu se descoperă decât atunci când textele biblice sunt citite într-un context de solidaritate efectivă cu cei oprimați.

Deoarece eliberarea celor oprimați este un proces colectiv, comunitatea săracilor este cel mai bun destinatar pentru primirea Bibliei ca un cuvânt de eliberare. În plus, textele biblice fiind scrise pentru comunități, comunităților le este încredințată în primul rând lectura Bibliei. Cuvântul lui Dumnezeu este pe deplin actual, datorită mai ales capacității «evenimentelor fondatoare» (ieșirea din Egipt, pătimirea și învierea lui Isus) de a trezi noi realizări în cursul istoriei.

Teologia eliberării cuprinde elemente de valoare neîndoielnică: simțul profund al prezenței lui Dumnezeu care mântuiește; insistența asupra dimensiunii comunitare a credinței; urgența unei practici eliberatoare înrădăcinate în dreptate și iubire; o recitire a Bibliei care caută să facă din Cuvântul lui Dumnezeu lumina și hrana Poporului lui Dumnezeu în mijlocul luptelor și speranțelor sale. Astfel este subliniată deplina actualitate a textului inspirat.

Însă o lectură atât de angajată a Bibliei comportă riscuri. Deoarece este legată de o mișcare în plină evoluție, remarcile care urmează nu pot fi decât provizorii.

Această lectură se concentrează asupra unor texte narative și profetice care aruncă o lumină asupra unor situații de oprimare și care inspiră o practică ce tinde spre o schimbare socială; pe alocuri, ea a putut fi parțială, nedând tot atâta atenție altor texte ale Bibliei. Este adevărat că exegeza nu poate fi neutră, dar trebuie să evite și a fi unilaterală. De altfel, angajarea socială și politică nu este sarcina directă a exegetului.

Vrând să insereze mesajul biblic în contextul socio-politic, unii teologi și exegeți au fost determinați să recurgă la instrumente de analiză a realității sociale. În această perspectivă, unele curente ale teologiei eliberării au făcut o analiză inspirată din doctrine materialiste și au citit Biblia tot în acest cadru, ceea ce a dus în mod inevitabil la rezultate ce pot fi puse sub semnul întrebării, în special privitor la principiul marxist al luptei de clasă.

Sub presiunea unor enorme probleme sociale, accentul a fost pus în primul rând pe o eshatologie pământească, uneori în detrimentul dimensiunii eshatologice transcendente a Scripturii.

Schimbările sociale și politice determină această abordare să-și pună noi întrebări și să caute noi orientări. Pentru dezvoltarea ei ulterioară și rodnicia ei în Biserică, un factor decisiv va fi clarificarea postulatelor ei hermeneutice, a metodelor ei și a coerenței ei cu credința și Tradiția întregii Biserici.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!