Porunca a cincia:

Să nu ucizi

466. Pentru ce trebuie respectată viaţa umană?

Pentru că este sacră. Încă de la începutul său, ea presupune acţiunea creatoare a lui Dumnezeu şi rămâne pentru totdeauna într‑o relaţie specială cu Creatorul, unicul său scop. Nimănui nu‑i este permis să distrugă în mod direct o fiinţă umană nevinovată, acest lucru fiind în mod grav contrar demnităţii persoanei şi sfinţeniei Creatorului: „Să nu ucizi pe cel nevinovat, nici pe cel drept” (Ex 23,7).

467. De ce nu se împotriveşte acestei norme legitima apărare a persoanelor şi a societăţii?

Deoarece prin legitima apărare se actualizează alegerea de a apăra şi de a valoriza dreptul la viaţa proprie sau a altuia, şi nu alegerea de a ucide. Legitima apărare, pentru cel care are responsabilitate faţă de viaţa altuia, poate fi şi o obligaţie gravă. Totuşi, ea nu trebuie să ducă la o folosire a violenţei mai mare decât este necesară.

468. La ce foloseşte o pedeapsă?

O pedeapsă, aplicată de o autoritate publică legitimă, are scopul de a repara dezordinea introdusă de greşeală, de a apăra ordinea publică şi siguranţa persoanelor, de a contribui la corectarea celui vinovat.

469. Ce pedeapsă se poate aplica?

Pedeapsa aplicată trebuie să fie proporţională cu gravitatea delictului. Astăzi, ca urmare a posibilităţii de care dispune statul pentru a reprima delictul făcându‑l inofensiv pe vinovat, cazurile de necesitate absolută de pedeapsă cu moartea „sunt de acum foarte rare, dacă nu chiar practic inexistente” (Evangelium vitae). Atunci când mijloacele nesângeroase sunt suficiente, autoritatea se va limita la aceste mijloace, pentru că acestea corespund mai bine condiţiilor concrete ale binelui comun, sunt mai conforme cu demnitatea persoanei şi nu‑i iau definitiv vinovatului posibilitatea de a se corecta.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!