2. ABORDAREA FEMINISTĂ (prima parte)

Hermeneutica biblică feministă a luat naștere spre sfârșitul secolului al XIX-lea în Statele Unite, în contextul socio-cultural al luptei pentru drepturile femeii, o dată cu comitetul de revizuire a Bibliei. Acesta a produs «The Woman’s Bible» în două volume (New York 1885, 1898). Acest curent s-a manifestat cu o nouă vigoare și a avut o dezvoltare enormă începând cu anii 1970, în legătură cu mișcarea de eliberare a femeii, mai ales în America de Nord.

La drept vorbind, trebuie deosebite mai multe hermeneutici biblice feministe, deoarece abordările utilizate sunt foarte diferite. Unitatea lor provine din tema lor comună, femeia, și din scopul urmărit: eliberarea femeii și cucerirea de drepturi egale cu cele ale bărbatului. E cazul să menționăm aici trei forme principale ale hermeneuticii biblice feministe: forma radicală, forma neo-ortodoxă și forma critică.

Forma radicală refuză complet autoritatea Bibliei, spunând că ea a fost produsă de bărbați în vederea asigurării dominației bărbatului asupra femeii (androcentrism).Forma neo-ortodoxă acceptă Biblia ca profetică și susceptibilă de a fi folositoare, în măsura în care ia partea celor slabi și deci și a femeii; această orientare este adoptată ca un «canon în canon», pentru a pune în lumină tot ceea ce este în favoarea eliberării femeii și a drepturilor sale.

Forma critică utilizează o metodologie subtilă și caută să redescopere poziția și rolul femeii creștine în mișcarea lui Isus și în Bisericile pauline. La acea epocă, s-ar fi adoptat egalitarismul. Însă această situație ar fi fost mascată, în mare parte, în scrierile Noului Testament și mai ales mai târziu, în timp ce patriarhalismul și androcentrismul ar fi prevalat progresiv.

Hermeneutica feministă nu a elaborat o metodă nouă. Ea se folosește de metodele curente de exegeză, în special de metoda istorico-critică. Însă adaugă două criterii de investigație.

Primul este criteriul feminist, împrumutat din mișcarea de eliberare a femeii, pe linia mișcării mai generale a teologiei eliberării. El utilizează o hermeneutică a bănuielii: istoria fiind scrisă cu regularitate de către învingători, pentru a ajunge la adevăr nu trebuie să ne încredem în texte, ci să căutăm în ele indicii care să dezvăluie altceva.

Al doilea criteriu este sociologic; el se bazează pe studiul societăților din vremurile biblice, al stratificării lor sociale și al poziției pe care o ocupa femeia în cadrul lor.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!