A treia parte: În noua structură care i s-a dat după Vatican II, Comisia biblică pontificală nu este un organism al Magisteriului, ci o comisie formată din specialiști care, conștienți de responsabilitatea lor științifică și eclezială ca exegeți catolici, iau poziție în probleme esențiale ale interpretării Scripturii și se știu susținuți în aceasta de încrederea Magisteriului. În acest cadru a fost elaborat documentul de față. El dă o viziune de ansamblu, puternic fundamentată, a panoramei metodelor actuale și oferă astfel, celor care o cer, o orientare în privința posibilităților și limitelor acestor căi.

În continuare, documentul abordează problema sensului Scripturii: cum se poate recunoaște acest sens, în care se întrepătrund cuvântul omenesc și cuvântul dumnezeiesc, singularitatea evenimentului istoric și validitatea constantă a cuvântului veșnic, contemporan fiecărei epoci. Cuvântul biblic își are originea într-un trecut real, dar nu numai într-un trecut; el vine și din veșnicia lui Dumnezeu.

El ne duce în veșnicia lui Dumnezeu, însă o face trecând prin timp, care cuprinde trecutul, prezentul și viitorul. Cred că documentul oferă cu adevărat un ajutor prețios pentru a lămuri problema căii corecte spre înțelegerea Sfintei Scripturi și că deschide noi perspective. El continuă pe linia Enciclicelor din 1893 și din 1943 și prelungește această linie în mod rodnic.

Doresc să-mi exprim recunoștința față de membrii Comisiei biblice pentru efortul perseverent și adesea dificil, care a produs, încetul cu încetul, acest text. Doresc documentului o largă răspândire, ca să contribuie în mod eficace la căutarea unei însușiri mai profunde a cuvântului lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură.

Roma, în sărbătoarea sfântului Evanghelist Matei, 1993.

Joseph cardinal RATZINGER

Haruri și binecuvantari tuturor cititorilor!