361. În ce raport sunt Fericirile cu dorinţa de fericire a omului?

Ele răspund la dorinţa înnăscută de fericire pe care Dumnezeu a pus‑o în inima omului pentru a‑l atrage la sine şi pe care numai el o poate împlini.

362. Ce este fericirea veşnică?

Este vederea lui Dumnezeu în viaţa veşnică, în care noi vom fi pe deplin „părtaşi la natura divină” (2Pt 1,4), la gloria lui Cristos şi la bucuria vieţii trinitare. Fericirea depăşeşte capacităţile umane; este un dar supranatural şi gratuit al lui Dumnezeu, ca şi harul care conduce la ea. Fericirea promisă ne pune în faţa alegerilor morale decisive cu privire la bunurile pământeşti, stimulându‑ne să‑l iubim pe Dumnezeu mai presus de orice.

Libertatea omului

363. Ce este libertatea?

Este puterea dăruită omului de Dumnezeu de a acţiona sau de a nu acţiona, de a face acest lucru sau acel lucru, de a îndeplini astfel de la sine însuşi acţiuni deliberate. Libertatea caracterizează actele propriu‑zis umane. Cu cât se face binele mai mult, cu atât se devine mai liber. Libertatea ajunge la perfecţiune atunci când este rânduită spre Dumnezeu, supremul bine şi fericirea noastră. Libertatea implică şi posibilitatea de a alege între bine şi rău. Alegerea răului este un abuz de libertate şi conduce la robia păcatului.

364. Ce relaţie există între libertate şi responsabilitate?

Libertatea îl face pe om responsabil de actele sale în măsura în care sunt voluntare, chiar dacă imputabilitatea şi responsabilitatea unei acţiuni pot fi micşorate şi uneori anulate de ignoranţă, de inadvertenţă, de violenţa îndurată, de teamă, de sentimente exagerate, de obişnuinţe.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!