În ceea ce privește Evangheliile, fundamentalismul nu ține seama de creșterea tradiției evanghelice, ci confundă cu naivitate stadiul final al acestei tradiții (ceea ce au scris evangheliștii) cu stadiul inițial (faptele și cuvintele lui Isus din istorie). El neglijează de asemenea un dat important: modul în care primele comunități creștine au înțeles impactul produs de Isus din Nazaret și mesajul său. Or, aceasta este o mărturie pentru originea apostolică a credinței creștine și expresia ei directă. Fundamentalismul denaturează astfel chemarea lansată de Evanghelia însăși.

Fundamentalismul are, de asemenea, o tendință spre o mare îngustime de vederi, deoarece consideră conformă realității, pentru că se află exprimată în Biblie, o cosmologie antică perimată; acest lucru împiedică dialogul cu o concepție mai largă asupra relațiilor între cultură și credință. El se bazează pe o lectură necritică a anumitor texte ale Bibliei pentru a confirma idei politice și atitudini sociale marcate de prejudecăți, rasiste de exemplu, pur și simplu contrare Evangheliei creștine.

În sfârșit, în atașamentul său față de principiul «sola Scriptura», fundamentalismul separă interpretarea Bibliei de Tradiția călăuzită de Duhul Sfânt, care se dezvoltă în mod autentic în legătură cu Scriptura în sânul comunității de credință. Îi lipsește înțelegerea faptului că Noul Testament a luat formă în cadrul Bisericii creștine și că este Sfânta Scriptură a acestei Biserici, a cărei existență a precedat compunerea acestor texte.

Din cauza acestui fapt, fundamentalismul este adesea anti-eclezial; el consideră neglijabile crezurile, dogmele și practicile liturgice care au devenit părți ale tradiției bisericești, ca și funcția de învățătoare a Bisericii înseși. El se prezintă ca o formă de interpretare privată, care nu recunoaște că Biserica este întemeiată pe Biblie și își dobândește viața și inspirația din Scripturi.

Abordarea fundamentalistă este periculoasă, fiindcă este atrăgătoare pentru persoanele care caută răspunsuri biblice la problemele lor de viață. Ea îi poate înșela oferindu-le interpretări pioase dar iluzorii, în loc să le spună că Biblia nu conține neapărat un răspuns imediat la fiecare din aceste probleme. Fundamentalismul îndeamnă, fără să o spună, la o formă de sinucidere a gândirii. El pune în viață o falsă certitudine, deoarece confundă în mod inconștient limitările umane ale mesajului biblic cu substanța divină a acestui mesaj.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!