595. Cum este posibilă iertarea?

Milostivirea pătrunde în inima noastră numai dacă şi noi ştim să iertăm, chiar şi pe duşmanii noştri. Chiar dacă pentru om pare imposibil să satisfacă această exigenţă, inima care se dăruieşte Duhului Sfânt poate să iubească, asemenea lui Cristos, până la mărturia supremă a iubirii, să schimbe rana în compasiune, să transforme ofensa în mijlocire. Iertarea se alimentează din milostivirea divină şi este o culme a rugăciunii creştine.

596. Ce înseamnă: „Nu ne duce pe noi în ispită”?

Noi îi cerem lui Dumnezeu Tatăl să nu ne lase singuri şi în voia ispitei. Îi cerem Duhului Sfânt să ştim să discernem, pe de o parte, între încercarea care ne face să creştem în bine şi ispita care conduce la păcat şi la moarte şi, pe de altă parte, între a fi ispitiţi şi a consimţi la ispită. Această cerere ne uneşte cu Isus care a învins ispita prin rugăciunea sa. Ea solicită harul vigilenţei şi al perseverenţei finale.

597. De ce terminăm cerând: „Ci ne mântuieşte de Cel Rău”?

Răul indică persoana Satanei, care se opune lui Dumnezeu şi care „înşeală toată omenirea” (Ap 12,9). Victoria asupra diavolului este deja obţinută de Cristos. Însă noi ne rugăm pentru ca familia umană să fie eliberată de Satana şi de faptele sale. Cerem şi darul preţios al păcii şi harul aşteptării perseverente a venirii lui Cristos, care ne va elibera definitiv de Cel Rău.

598. Ce înseamnă Amin‑ul final?

„La sfârşitul rugăciunii, spui: „Amin”, confirmând prin acest „Amin”, care înseamnă „Aşa să fie”, ceea ce cuprinde rugăciunea pe care ne‑a învăţat‑o Domnul” (Sfântul Ciril din Ierusalim).

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!