Partea întâi

Mărturisirea credinţei

Secţiunea întâi

„Eu cred” – „Noi credem”

1. Care este planul lui Dumnezeu cu privire la om?

Dumnezeu, nemărginit de perfect şi fericit în sine însuşi, printr‑un plan de pură bunătate l‑a creat în mod liber pe om ca să‑l facă părtaş la viaţa sa fericită. La plinirea timpurilor, Dumnezeu Tatăl l‑a trimis pe Fiul său ca răscumpărător şi mântuitor al oamenilor căzuţi în păcat, chemându‑i în Biserica sa şi făcându‑i fii adoptivi prin lucrarea Duhului Sfânt şi moştenitori ai fericirii sale veşnice.

Capitolul întâi

Omul este „capabil” de Dumnezeu

„Mare eşti tu, Doamne, şi preavrednic de laudă (…) Căci pentru tine ne‑ai creat şi neliniştită este inima noastră până ce se va odihni în tine” (Sfântul Augustin).

2. De ce există în om dorinţa de Dumnezeu?

Dumnezeu însuşi, creându‑l pe om după propriul chip, a înscris în inima sa dorinţa de a‑l vedea. Chiar dacă această dorinţă este de multe ori necunoscută, Dumnezeu nu încetează să‑l atragă pe om la sine, ca să trăiască şi să găsească în el acea plinătate de adevăr şi fericire pe care o caută fără încetare. Prin natură şi prin vocaţie, omul este deci o fiinţă religioasă, capabil să intre în comuniune cu Dumnezeu. Această legătură intimă şi vitală cu Dumnezeu îi conferă omului demnitatea sa fundamentală.

3. Cum poate fi cunoscut Dumnezeu numai cu lumina raţiunii?

Pornind de la creaţie, adică de la lume şi de la persoana umană, omul, numai cu raţiunea, poate cu certitudine să‑l cunoască pe Dumnezeu ca origine şi scop al universului şi ca supremul bine, adevăr şi frumuseţe infinită.

4. Este suficientă numai lumina raţiunii pentru a cunoaşte misterul lui Dumnezeu?

În cunoaşterea lui Dumnezeu numai cu lumina raţiunii, omul întâmpină multe dificultăţi. Pe lângă aceasta, nu poate intra singur în intimitatea misterului divin. De aceea, Dumnezeu a vrut să‑l lumineze prin revelaţie nu numai cu privire la adevărurile ce depăşesc înţelegerea umană, ci şi cu privire la adevărurile religioase şi morale, care, deşi sunt în sine accesibile raţiunii umane, astfel pot să fie cunoscute de către toţi fără dificultăţi, cu certitudine deplină şi fără amestec de eroare.

5. Cum se poate vorbi despre Dumnezeu?

Se poate vorbi despre Dumnezeu, tuturor şi cu toţi, pornind de la perfecţiunile omului şi ale celorlalte creaturi, care sunt o reflexie, chiar dacă este limitată, a perfecţiunii infinite a lui Dumnezeu. Totuşi, limbajul nostru trebuie purificat încontinuu de ceea ce are imaginar şi imperfect, ştiind bine că nu se va putea exprima niciodată în mod deplin misterul infinit al lui Dumnezeu.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!