38. Cu ce nume se revelează Dumnezeu?

Dumnezeu se revelează lui Moise ca Dumnezeul cel viu, „Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob” (Ex 3,6). Dumnezeu revelează, tot lui Moise, numele său misterios: „Eu sunt cel care sunt (YHWH)”. Numele inefabil al lui Dumnezeu a fost înlocuit deja din timpurile Vechiului Testament de cuvântul Domn. Astfel, în Noul Testament, Isus, numit Domn, apare ca Dumnezeu adevărat.

39. Numai Dumnezeu „este”?

În timp ce creaturile au primit de la Dumnezeu tot ceea ce sunt şi ceea ce au, numai Dumnezeu este în sine însuşi plinătatea fiinţei şi a oricărei perfecţiuni. El este „Cel care este”, fără origine şi fără sfârşit. Isus revelează că şi el poartă numele divin: „Eu sunt” (In 8,28).

40. De ce este importantă revelarea numelui lui Dumnezeu?

Revelând numele său, Dumnezeu face cunoscute bogăţiile conţinute în misterul său inefabil: numai el este, din totdeauna şi pentru totdeauna, cel care transcende lumea şi istoria. El este cel care a făcut cerul şi pământul. Este Dumnezeul fidel, mereu aproape de poporul său pentru a‑l salva. Este sfântul prin excelenţă, „bogat în milostivire” (Ef 2,4), gata mereu să ierte. Este fiinţa spirituală, transcendentă, atotputernică, veşnică, personală, perfectă. Este adevăr şi iubire.

„Dumnezeu este fiinţa infinit de perfectă care este Preasfânta Treime” (Sfântul Turibiu de Mongrovejo).

41. În ce sens Dumnezeu este adevărul?

Dumnezeu este adevărul însuşi şi ca atare nu se înşală şi nu poate să înşele. El „este lumină şi în el nu este întuneric” (1In 1,5). Fiul veşnic al lui Dumnezeu, înţelepciunea întrupată, a fost trimis în lume „pentru a da mărturie despre adevăr” (In 18,37).

42. În ce mod revelează Dumnezeu că el este iubire?

Dumnezeu se revelează Israelului ca acela care are o iubire mai puternică decât aceea a unui tată sau a unei mame faţă de copiii săi ori a unui mire faţă de mireasa sa. El, în sine însuşi, „este iubire” (1In 4,8.16), care se dăruieşte complet şi gratuit şi care „atât de mult a iubit lumea încât l‑a dat pe Fiul său, unul‑născut, ca lumea să fie mântuită prin el” (In 3,16‑17). Trimiţându‑l pe Fiul său şi pe Duhul Sfânt, Dumnezeu revelează că el însuşi este răsplată veşnică de iubire.

43. Ce înseamnă a crede într‑un singur Dumnezeu?

A crede în Dumnezeu, unicul, înseamnă: a‑i cunoaşte măreţia şi maiestatea; a trăi în aducere de mulţumire; a se încredinţa lui întotdeauna, chiar şi în adversităţi; a recunoaşte unitatea şi adevărata demnitate a tuturor oamenilor creaţi după chipul său; a folosi în mod corect lucrurile create de el.

44. Care este misterul central al credinţei şi al vieţii creştine?

Misterul central al credinţei şi al vieţii creştine este misterul Preasfintei Treimi. Creştinii sunt botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!