Ps. 117(118), 22. Piatra pe care au disprețuit-o zidarii a ajuns în capul unghiului.

Iată-ne la un nou episod cu Isus cel Înviat, unde se face recunoscut în gesturile sale, atât în pescuirea minunată, cât și în invitația plină de iubire la hrana spirituală, ne inviă să înțelegem că trebuie să facem totul cu iubire și sacrificiu cerând ajutorul lui Dumnezeu în toate. 

Isus se face recunoscut în iubirea sa nemarginită, care devine identitatea ce îl însoțește în orice condiție de viață, El ne ajută să ne apropiem tot mai mult de hrana spirituală care este Euharistia, aici fiecare dintre noi îl recunoaștem pe Isus mort și înviat pentru noi.

Isus îi ajută pe discipoli să prețuiască munca lor, ne ajută și pe noi să simțim harul lui Dumnezeu în urma efortului depus pentru munca care o facem zilnic. Ne ajută să întelegem importanța harul și  cu efortul depus obținem mult și tot ce  facem cu încredere in El, durează, adică sunt binecuvântate.

Să încercăm să rămânem mereu lângă Isus și să îi cerem mereu ajutorul, să rămânem mereu uniți cu El, deoarece prin El, cu El și în El avem totul, suntem bine, și primim mereu binecuvântările de care avem nevoie.

Haruri și binecuvântări tuturor cititorilor!