Martiriul lui Dominic

       El își continua, fără răgaz, predicarea, iar noaptea se ruga, visând la martiriu pentru întoarcerea la Cristos a celor ce se îndepărtaseră. Şi nu mintea atunci când spunea unor eretici care îl întrebau ce ar fi făcut dacă ar fi căzut în mâinile lor: „V-aş fi rugat să nu mă omorâți dintr-o singură lovitură, ci să-mi tăiați membrele unul câte unul, iar după ce veți fi pus bucățile în faţa mea, sa sfârșiți prin a-mi scoate ochii, lăsându-mă pe jumătate mort în sângele meu sau terminându-mă după placul vostru!”

       Pe străzile din Carcassonne a fost scuipat, i s-au aruncat gunoaie și noroi în faţă, i s-au legat paie la spate; el nu opunea nicio rezistenţă, se lasă chinuit și era fericit. Se flagela pentru a suferi în carnea sa alături de cei care sufereau și pentru a implora astfel, pentru cei care produceau suferință.

       Drama lui Dominic nu erau umilirile, ci Cruciada; principii din regiune, divizați de interese materiale și profitând de uciderea legatului pontifical de către un grup de albigenzi, au declanșat cruciada asupra acestora. Era începutul anului 1208. „Cel mai sălbatic măcel, spune cântecul cruciadei, cum n-a mai fost, cred eu, de pe vremea Sarazinilor.”

       Catarii jubilau: „Asta este Evanghelia ta? Ce crezi acum despre fiii devotați ai Bisericii tale iubitoare? Ce spui despre fiii prea-blândului tău Mântuitor? Vino, deci, la noi, căci nu ești din neamul lor.”

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!