PĂRINTELE ROZARIULUI ȘI FONDATORUL ORDINULUI FRAȚILOR PREDICATORI (1175 – 1221)

       Dominic, fiul lui Felix Guzman si al fericitei Ioana de Aza, s-a născut în 1175 în castelul din Caleruga, în aspra Castilie, pământ al sfințeniei.

       Se spune ca mama sa era însărcinată când a văzut în vis ieșind din sânul ei un cățeluș alb cu pete negre. El ducea în gură o torţă aprinsă, cu care străbătea lumea și o aprindea la trecerea sa. Imagine bogată în simboluri profetice: negru și alb, vesmântul predicatorilor; un câine care își vindecă propriile răni cu limba sa, predicarea fraților; flacăra, focul care îl mistuia pe Sfântul Dominic.

       Când era copil îi plăcea singurătatea și își construise o mică sihăstrie în fundul grădinii. La șapte ani, fiind destinat Bisericii, a fost încredințat unchiului său, preot la Gumiel de Isan, orășel situat la câteva leghe de Caleruga.

       La 15 ani a sosit la universitatea din Palencia, cea mai celebră din Spania, unde a început studii profane, dar inima sa ardea de dorința de a descoperi adevărata știință, aceea a Lui Dumnezeu: dorea, înainte de orice, să se hrănească cu Scriptura. Zi și noapte viaţa sa se scurgea între rugăciune și studiu. A devenit cuvântul Lui Dumnezeu și a fost devorat de el. Primindu-l cu umilință, l-a pus în practică și toată viaţa sa a fost luminată de el.

NOVENĂ ÎN CINSTEA SF. DOMINIC

Ziua a III-a

Sfinte Dominic, tu vorbeai cu Dumnezeu sau despre Dumnezeu și acțiunea ta era îndreptată doar spre gloria Sa. Privește spre mine și obține-mi spiritul rugăciunii, o unire intimă cu Dumnezeu și o iubire înflăcărată care să-mi facă viața meritorie și sfântă.
Slavă Tatălui ...

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!