La Montpellier, Dominic și Diego întâlnesc aceeași erezie: catarismul.

Dominic ne se cruță pe sine însuși: ziua o consacră predicării adevăratei credințe, iar noaptea lui Dumnezeu. Un semn divin confirmă faptul că Evanghelia trebuie vestită „la timp potrivit și la timp nepotrivit.”

Într-o zi, la Fanjeaux, este organizată o dispută: s-au reunit numeroși eretici și credincioși. Apărătorii dreptei credințe au pregătit „Memoriile”: textele care conțin toate argumentațiile și citatele pe care se bazează credința creștină. În opinia tuturor, „Memoriile” pregătite de Dominic sunt considerate a fi cele mai veritabile.

Adunarea le aprobă și le prezintă judecătorilor care, în ciuda unei lungi discuții, nu reușesc să se pună de acord în favoarea creștinilor adevărați sau a ereticilor.

Le vine ideea de a arunca în foc documentele celor două părți. Acelea care nu vor arde sunt cele care conțin dreapta credință. Se aprinde un foc mare: pergamentele sunt aruncate. Flăcările le consumă într-o clipită pe cele ale ereticilor.

Celelalte, srise de omul lui Dumnezeu, Dominic, nu numai că nu ard, dar sub privirile tuturor sar afară din mijlocul focului. Aruncate din nou în flăcări a doua și a treia oară, sar afară neatinse de foc, demonstrându-se astfel care este adevărata credință și sfințenia celui care le-a scris.

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!