Miracolul focului, fervorea lui Dominic și harul predicării sale încep să dea primele roade. Câteva femei care fuseseră educate în spiritul catarilor, cer ajutorul lui Dominic.

El le găsește o locuință la Prouille, loc situat la răscrucea drumului ce duce la Fanjeaux, cetate puternică a adversarului credinței. La școala lui Dominic ele învață să-L urmeze pe Mântuitorul „blând și smerit cu inima” și să dorească mântuirea tuturor oamenilor.

Dominic venea des acasă la ele pentru a-și recăpăta puterile pierdute în urma predicării. Suntem în anul 1206: temelia Ordinului Dominican este deja pusă… 

Episcopul Diego pornește spre Spania, încrezător în viitor, dar curând Domnul îl va chema la Sine. Dominic - care acum este numit fratele Dominic - rămâne la Fanjeaux și continuă să predice. Împins de compasiunea sa nemărginită, se roagă și predică pentru mulți ani.

Pare să se comporte în mod imprudent: într-o zi, pe când traversa câmpurile din apropiera orașului Fanjeaux, suspectează o ambuscadă. Merge înainte cântând și celor care vor să-l ucidă le răspunde: „Nu sunt demn de coroana martiriului, nu merit încă o asemenea moarte.”

Altădată vrea să se vândă pentru a răscumpăra un om pe care catarii îl țineau prizonier în schimbul unei locuințe și a puțină mâncare. 

Haruri si binecuvantari tuturor citorilor!