Toulouse și Prouille

Cele două case ale Ordinului sunt pline de viață. Frații și surorile sunt atrași de prezența lui Dominic, de ardoarea pe care o comunică și celorlalți, de cordialitatea sa, de entuziasmul manifestat în predicare.

Dar...Un fulger pe cerul senin! O decizie neprevăzută. Dominic îl invocă pe Duhul Sfânt, îi cheamă pe toți frații și le spune că a hotărât să-i trimită în lumea întreagă pentru a predica Evanghelia. Suntem în ziua sărbătorii Adormirii Maicii Domnului a anului 1217. Sunt puse pe buzele sale aceste cuvinte: „GRÂUL POATE RODI DOAR DACĂ ESTE SEMĂNAT, ALTFEL PUTREZEȘTE.”

Astfel, un grup de frați pleacă spre Paris, altul spre Spania, ceilalți rămân la Toulouse. Curând, alți frați vor merge la Orléans, la Bologna și alții și mai departe. Inspirată de Duhul Sfânt, răspândirea fraților se dovedește a fi rodnică. Noul Ordin atrage la sine personalități importante și puternice.

Dar Dominic nu-i trimite la întâmplare pe frații săi. Alege orașele în care aceștia vor putea studia. Experiența anterioară l-a ajutat să înțeleagă cât de necesar este studiul aprofundat pentru a putea vesti Evanghelia. Frații pleacă deci să predice, să studieze și să fondeze noi comunități.

Dominic călătorește mult, mergând de la un convent la altul. El nu are reședință în niciuna dintre casele Ordinului, în niciun loc nu are o chilie proprie. S-a pus pe drumuri ca și pelerin la Montpellier, ca și pelerin va muri.

Când nu mai reușește să se roage, să predice, să-i consoleze pe frați din cauza oboselii, treptele altarului îi servesc drept pernă pentru a-și rezema capul câteva clipe.Abia ajunge într-o comunitate, frații și surorile îl înconjoară, îi mărturisesc preocupările lor, slăbiciunile lor. El îi îndeamnă pe toți, îi încurajează, îi consolează. Și fiecare se simte mângâiat: toată lumea a dat mărturie despre aceasta cu mare plăcere.

Ritmul vieții sale l-a consumat prematur. Dominic are abia în jur de 50 de ani când este lovit de boală. Se afla lângă Bologna. Când simte că i se apropie sfârșitul, cere să fie dus în casa fraților săi pe care îi îndeamnă să continue să predice cu râvnă, să extindă Ordinul Predicatorilor, să fie perseverenți în rugăciune și să trăiască în sfințenie. Frații sunt dezorientați: ce vor face fără el? Atunci Dominic, om eficace și un bun organizator, le amintește unde merge: „Nu plângeți: vă voi fi de mai mult folos de acolo unde merg acum, decât dacă rămân cu voi.”

Într-adevăr, merge să se întâlnească cu Mântuitorul, pe care L-a iubit mai mult decât orice, L-a predicat, L-a căutat în fiecare clipă a vieții sale. Pentru a-i liniști pe frații săi, în acea zi se roagă pentru ei, la fel cum va face curând în fața tronului lui Dumnezeu. „Tată Sfânt, Tu știi că am încercat mereu să împlinesc voința Ta și am avut grijă de toți cei pe care mi i-ai dat. Acum ți-i încredințez Ție: ai grijă de ei și ocrotește-i!”

Haruri si binecuvantari tuturor cititorilor!