Luna Iunie este dedicată cinstirii Prea Sfintei Inimi a Lui Isus.

Dacă în luna Mai am cinstit-o pe Mama noastră cerească, în luna Iunie vom cinsti pe Fiul ei. Şi Fiul nu este altul decât Isus, care totodată este şi Fiul Lui Dumnezeu. Știm din evanghelii că Isus, în viața Sa pământească a dat dovadă de multă iubire, dragoste față de toți cu care a venit în contact. Astăzi, și noi, simțim această iubire a Lui Isus. Iubire care se manifestă prin iertarea păcatelor noastre și ajutorul pe care îl primim întotdeauna când apelăm la dânsul. Sălașul iubirii Lui Isus față de noi este inima Sa.

Acea binecuvântată parte a corpului Său, care i-a întreţinut viaţa pământească, prin bătăile sale zi de zi, şi, din care a izvorât tot sângele ce s-a vărsat pentru noi pe cruce. De aceea, în această lună suntem îndemnați la evlavia către Preasfânta Inimă a Lui Isus. Inimă care a fost lăcaşul dumnezeieştii Sale sfinţenii, a virtuţilor sfinte ce au fost practicate de această Inimă, cea mai sfântă dintre toate inimile ce au existat sau pot exista.

Inima Lui Isus trebuie să o cinstim, pentru că, mai presus de toate, ea este lăcaşul iubirii dumnezeieşti a Lui Isus faţă de noi oamenii, fapt pentru care este numită pe bună dreptate: “Cuptor arzător al dragostei”.

Isus a venit pe lume să alunge din inimi păcatul şi să aprindă în ele focul iubirii sfinte, dumnezeieşti. Din păcate, această iubire pe care o dorește Dumnezeu de la noi, nu numai că nu se înfăptuiește ci este tratată cu indiferenţă, răceală, nerecunoştinţă, ba chiar și cu batjocură, cu sacrilegii. Aceste stări de fapt, L-au determinat pe Mântuitorul să apară de mai multe ori unei sfinte necunoscute, o călugăriță: Margareta Maria Alacoque, de la mănăstirea din Paray le Monial (1674 – 1675) şi să ceară, prin ea, ca cei care doresc să facă acte de reparaţie, ispăşire şi iubire pentru toți oamenii. În aparițiile Sale, Isus se prezenta cu Inima plină de flăcări şi străpunsă de o cruce. I-a spus sorei ca să spună că El, Isus, dorește ca să se întemeieze evlavia către Inima Sa în lume, sens în care: să întemeieze o sărbătoare în cinstea Inimii Sale, să se consfinţească luna iunie în mod deosebit Inimii Sale, să se facă “Ora Sfântă” în noaptea de Joi spre Vinerea întâi din lună, să se facă spovezi şi împărtăşanii în prima vineri din fiecare lună.

În schimbul acestei evlavii, Mântuitorul a promis o serie întreagă de haruri şi binecuvântări, celor ce vor răspunde la chemarea Sa.
Iată aceste făgăduinţe, extrase din scrierile Sf. Margareta Alacoque.
1. Le voi da toate harurile trebuincioase pentru starea vieţii lor;
2. Le voi da pace şi linişte în familiile lor;
3. Îi voi mângâia în necazurile lor;
4. Le voi fi adăpost sigur în viaţă şi mai ales în ora morţii;
5. Păcătoşii vor afla în Inima Mea un ocean nemărginit de îndurări;
6. Sufletele trândave se vor umple de râvnă,
7. Sufletele evlavioase vor ajunge la o desăvârşire şi mai mare;
8. Voi binecuvânta acele case în care se va expune şi cinsti icoana Inimii Mele;
9. Preoţilor le voi da harul să mişte chiar şi inimile cele mai împietrite;
10. Numele acelora care răspândesc această devoţiune, vor fi înscrise în Inima Mea şi nimeni nu mi-i le va şterge de acolo;
11. Voi da haruri nenumărate celor care le vor căuta în Inima Mea;
12. Tuturor celor ce se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri a lunii, le promit harul statorniciei în bine până la sfârşit. Ei nu vor muri în starea păcatului, nici nu vor muri fără împărtăşirea cu Sfintele Taine, şi Inima Mea le va fi adapost sigur în ora morţii”. (Această făgăduinţă nu trebuie înţeleasă în sensul că cine se împărtăşeşte nouă luni, în fiecare primă vineri, poate păcătui, crezându-se sigur de fericirea veşnică. Aceasta ar însemna să abuzăm de bunătatea lui Dumnezeu).
Privind asupra acestor făgăduinţe, se vede clar, cum, într-adevăr, Isus “nu cunoaşte nici măsură, şi nici hotar în împărtăşirea de haruri faţă de aceia care împlinesc dorinţele Inimii Sale”. Făgăduinţele acestea sunt ca şi un contract spiritual pe care ni-L propune Isus nouă, contract care cuprinde aceste scurte cuvinte: lubiţi-Mă şi vă voi iubi, mângâiaţi-Mă şi vă voi mângâia cu mângâiere cerească. Iată ce minunat lucru!.

Iată, așadar, rostul lunii iunie. O lună de evlavie deosebită către Inima Lui Isus.
Prin acțiunile noastre din această lună, putem să creştem în sentimentele noastre sincere de stimă, dragoste şi recunostinţă față de Inima Mântuitorului, aducându-i totodată acțiuni concrete de reparaţie şi ispăşire pentru păcatele din trecut. Răsplătind, măcar acum, nenumăratele Sale binefaceri în dumnezeiasca Sa iubire față de noi.
Această lună poate fi un nou prilej de a ne hrăni sufletele cu învăţătura, dar mai ales, cu pildele pline de virtuţi ale Inimii Prea Sfinte a Lui Isus.

Papa Leon XIII, care în 31 decembrie 1899, a închinat întreg neamul omenesc Inimii Preasfinte a Lui Isus, numeşte veacul XX (care urma atunci): Veacul Preasfintei Inimi, iar actul închinării îl socoteşte cel mai însemnat din întreaga sa păstorire.
Ce trebuie să facem concret pentru a cinsti Inima Lui Isus?
În primul și în primul rând să ne îngrijim ca să avem Icoana cu Inima Lui Isus în casele noastre, pusă la locul cel mai de cinste; Aceasta pentru că Isus a spus către Sf. Margareta că, “pretutindeni unde va fi cinstită icoana Inimii Sale, El va răspândi haruri ,şi binecuvântări”.

Cum să cinstim Inima lui Isus în fiecare zi:

• Încă de dimineaţă, să ne dăm cu totul Inimii lui Isus, prin următoarea rugăciune: “Dumnezeiască Inimă a Lui Isus, îţi ofer prin mijlocirea Inimii Neprihănite a Preacuratei Fecioare Maria, toate rugăciunile, lucrările şi suferinţele zilei de azi le unesc cu toate acele intenţiuni (gânduri) cu care Te jertfeşti pe toate Altarele din lumea întreagă, şi mai ales pentru Sfânta noastră Biserică Catolică, pentru Sfîntul Părinte Papa, şi după toate intenţiunile hotărâte pentru luna şi ziua aceasta”.
Pe scurt: “Dumnezeiască Inimă a lui Isus, mă ofer, mă dau Ţie cu totul, prin Inima Neprihănită a Preasfintei Fecioare Maria”.

Închinarea sau oferirea aceasta dă un mare preţ tuturor faptelor noastre: e ca şi când le-ar face chiar Isus. Ne folosesc nouă şi aproapelui. În epistolele Sf. Pavel, găsim deseori aceste cuvinte: prin Isus Cristos; adică prin Isus, toate faptele noaste, oricât ar fi de mărunte, primesc valențe deosebite.
• Peste zi. În decursul zilei să ne reînnoim gândul de dimineaţă.
Să zicem în fiecare zi cel puţin un Tatăl nostru, o dată Născătoare, o dată Crezul şi “dulce Inimă a lui Isus, fă să te iubesc tot mai mult!”.
• Seara. Dacă ne-am dăruit Inimii Lui Isus, şi Ea ni-i se va dărui nouă.

Haruri și binecuvântări  tuturor cititorilor!