Mesajul papei Francisc pentru Ziua Mondială a Săracilor

A fost publicat sâmbătă, 13 iunie a.c., Mesajul papei Francisc pentru cea de-a IV-a Zi Mondială a Săracilor, cu titlul "Întinde-ţi mâna către cel sărac", luat din Cartea lui Ben Sirah. Anul acesta, Ziua va fi marcată la 15 noiembrie, în cea de-a XXXIII-a Duminică din Timpul de peste An. Înfiinţată de papa Francisc în contextul Jubileului extraordinar al milostivirii, data celebrării a fost stabilită în penultima duminică a anului liturgic, potrivit calendarului roman sau latin.

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

                              "Întinde-ţi mâna către cel sărac"

 Este preluat titlul acestui Mesaj (cf. Sir 7, 29-36). Rugăciunea către Dumnezeu şi solidaritatea faţă de cei săraci şi suferinzi sunt inseparabile. Pentru a aduce un cult plăcut Domnului, este necesar să recunoaştem că fiecare persoană, chiar şi cea mai nevoiaşă şi mai dispreţuită, poartă imprimată în ea chipul lui Dumnezeu. Din această atenţie provine darul binecuvântării divine, atras de generozitatea practicată faţă de cel sărac. Prin urmare, timpul pentru a ne dedica rugăciunii nu poate deveni niciodată o justificare  pentru a neglija aproapele aflat în dificultate. Este adevărat contrariul: binecuvântarea Domnului coboară asupra noastră şi rugăciunea îşi atinge scopul atunci când este însoţită de slujirea celor săraci.»

În primul din cele zece paragrafe ale Mesajului, pontiful îndeamnă să citim Cartea lui Ben Sirah, din Vechiul Testament, în care aflăm "cuvintele unui maestru al înţelepciunii" care era în căutarea "înţelepciunii care îi face pe oameni mai buni şi capabili să cerceteze situaţiile vieţii".
Explicând că autorul expune, încă de la începutul cărţii, o serie de sfaturi privind situaţii concrete de viaţă, sărăcia făcând parte dintre acestea, pontiful se opreşte asupra esenţei acestor poveţe, sintetizate în cuvintele: «Îndreaptă-ţi inima şi fii perseverent, nu te grăbi în timpul pericolului! Alipeşte-te de el şi nu sta departe, ca să fii mărit în cele din urmă ale tale! Primeşte tot ceea ce vine asupra ta şi fii îndelung răbdător în vicisitudinile umilinţei tale! Căci aurul se încearcă în foc, iar cei plăcuţi [Domnului], în cuptorul umilinţei. În boli şi în sărăcie, fii încrezător în el! Crede în el şi el îţi va veni în ajutor, îndreaptă căile tale şi speră în el! Cei care vă temeţi de Domnul aşteptaţi îndurarea lui! Nu vă abateţi, ca să nu cădeţi!» (Sir 2, 2-7)

«Pagină după pagină» - continuă pontiful – «descoperim un preţios compendiu de sfaturi despre cum să acţionăm în lumina unei relaţii intime cu Dumnezeu, creator şi iubitor al creaţiei, drept şi atent faţă de toţi copiii săi. Însă, referirea constantă la Dumnezeu, nu distrage de la privirea asupra omului concret, dimpotrivă, cele două aspecte sunt strâns legate.
Acest lucru este demonstrat în mod clar de fragmentul din care este preluat titlul acestui Mesaj (cf. Sir 7, 29-36). Rugăciunea către Dumnezeu şi solidaritatea faţă de cei săraci şi suferinzi sunt inseparabile. Pentru a aduce un cult plăcut Domnului, este necesar să recunoaştem că fiecare persoană, chiar şi cea mai nevoiaşă şi mai dispreţuită, poartă imprimată în ea chipul lui Dumnezeu. Din această atenţie provine darul binecuvântării divine, atras de generozitatea practicată faţă de cel sărac. Prin urmare, timpul pentru a ne dedica rugăciunii nu poate deveni niciodată o justificare  pentru a neglija aproapele aflat în dificultate. Este adevărat contrariul: binecuvântarea Domnului coboară asupra noastră şi rugăciunea îşi atinge scopul atunci când este însoţită de slujirea celor săraci.»

«Este dificil de menţinut privirea asupra celor săraci, însă este mai necesar ca oricând  pentru a imprima direcţia justă vieţii noastre personale şi sociale» – se spune în continuarea documentului, pontiful explicând că întâlnirea cu o persoană aflată în stare de sărăcie ne provoacă şi ne suscită întrebări despre modul în care am putea contribui la eliminarea sau cel puţin la diminuarea marginalizării şi a suferinţei acesteia. «Comunitatea creştină»  – scrie papa Francisc –  «este chemată să se implice în această experienţă de împărtăşire, fiind conştientă de faptul că nu este permis să o delege altora. Pentru a le fi de ajutor săracilor, este fundamental să trăim sărăcia evanghelică în prima persoană. Nu ne putem simţi "în regulă" atunci când un membru al familiei umane este lăsat în urmă şi devine o umbră. Strigătul tăcut al multor săraci trebuie să găsească poporul lui Dumnezeu în prima linie, mereu şi pretutindeni, pentru a le da glas, pentru a-i apăra şi pentru a solidariza cu ei în faţa unei ipocrizii atât de mari şi a numeroase promisiuni neîmplinite şi pentru a-i îndemna să participe la viaţa comunităţii.»  

Amintind că Biserica "nu are soluţii totale de propus, ci oferă, prin harul lui Cristos, mărturia sa şi gesturi de împărţire cu ceilalţi", papa Francisc evidenţiază totodată că Biserica se simte obligată să prezinte cererile persoanelor care nu au cele necesare traiului. «A aminti tuturor marea valoare a binelui comun este pentru poporul creştin un angajament de viaţă, care se realizează în încercarea de a nu uita pe nici unul dintre cei a căror umanitate este încălcată în privinţa necesităţilor de bază» – evidenţiază totodată pontiful în Mesajul pentru cea de-a IV-a Zi Mondială a Săracilor, cu titlul "Întinde-ţi mâna către cel sărac".

Oprindu-se asupra titlului Mesajului, papa Francisc subliniază că gestul de a întinde mâna celui sărac este unul din gesturile care dau sens vieţii. Gesturile de respect şi generozitate nu doar compensează răul care se comite în lume, ci reflectă prezenţa lui Dumnezeu şi ne fac să mergem mai departe, transmiţându-ne speranţă.  

«A întinde mâna [celui sărac] este un semn: un semn care aminteşte imediat de proximitate, solidaritate şi iubire» – evidenţiază pontiful, referindu-se la ultimele luni în care întreaga lume a fost lovită de un virus care a adus durere, moarte, disperare şi dezorientare, papa amintind numeroasele mâini întinse pentru ajuta, pentru a împlini binele, pentru a oferi sprijin şi mângâiere –  mâinile personalului medical, ale angajaţilor din domeniul administraţiei, ale angajaţilor din domeniul serviciilor publice esenţiale, ale voluntarilor… .

«Această pandemie a venit pe neaşteptate şi ne-a prins nepregătiţi, lăsând un profund sentiment de dezorientare şi de neputinţă», scrie papa Francisc. Pontiful precizează că  mâna întinsă spre cel sărac nu este un gest care se face pe neaşteptate, pentru a-l împlini fiind necesar un antrenament zilnic, pornind de la conştientizarea de cât de mare nevoie avem noi înşine de o mână întinsă, mai ales în prezent: «Acest moment pe care îl trăim a pus în criză multe certitudini. Ne simţim mai săraci şi mai slabi, deoarece am experimentat sentimentul limitării şi al restricţionării libertăţii. Pierderea locului de muncă, a relaţiilor afective, precum lipsa relaţiilor interpersonale obişnuite, au deschis brusc orizonturi pe care nu mai eram obişnuiţi să le observăm. Avuţiile noastre spirituale şi materiale au fost puse sub semnul întrebării şi am descoperit că ne este frică. Închişi în liniştea caselor noastre, am redescoperit cât de importantă este simplitatea şi menţinerea privirii fixate asupra elementelor esenţiale. Am dezvoltat nevoia unei noi fraternităţi, capabile de ajutor şi stimă reciprocă. Acesta este un moment favorabil pentru a simţi din nou că avem nevoie unul de celălalt, că avem o responsabilitate faţă de ceilalţi şi faţă de lume».

"Întinde-ţi mâna către cel sărac" este, aşadar, un îndemn la responsabilitate ca angajament direct din partea oricui se simte participant la acelaşi destin. Este o instigare la a ne ocupa de povara celor mai slabi, după cum ne aminteşte sfântul Paul: "Voi însă, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; însă această libertate să nu fie ocazie pentru [a sluji] trupului, ci slujiţi-vă prin iubire unii pe alţii! Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi! (Gal 5, 13-14)".

La finalul Mesajului, papa Francisc aminteşte un alt îndemn conţinut în Cartea lui Ben Sirah: "În toate cuvintele tale, aminteşte-ţi de cele din urmă ale tale şi nu vei păcătui în veci! (Sir 7,36)", explicând că acest verset se prestează la o dublă interpretare. Prima indică necesitatea de a ţine întotdeauna cont de sfârşitul existenţei noastre. Cea de-a doua interpretare evidenţiază mai degrabă finalul, scopul spre care tinde fiecare dintre noi, pontiful reliefând: "Este scopul vieţii noastre a cărui realizare necesită un proiect şi un parcurs de urmat în mod neobosit. Ei bine, scopul tuturor acţiunilor noastre nu poate fi decât iubirea. Acesta este scopul spre care ne îndreptăm şi nimic nu trebuie să ne distragă de la el. Această iubire este împărţirea cu celălalt, dăruire, slujire, şi începe de la descoperirea faptului că suntem noi cei iubiţi mai întâi şi treziţi la iubire."

«În acest parcurs al întâlnirii zilnice cu cei săraci, să ne însoţească Maica Domnului care, mai mult decât oricare alta, este Maica săracilor. Fecioara Maria cunoaşte îndeaproape dificultăţile şi suferinţele celor marginalizaţi pentru că ea însăşi l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu într-un staul»  –  scrie papa Francisc în încheierea Mesajului, pontiful formulând speranţa ca rugăciunea către Maica celor săraci să transforme mâna întinsă către cei nevoiaşi într-o îmbrăţişare a împărţirii cu ceilalţi şi a redescoperirii fraternităţii.

Haruri si binecuvantari tuturor cititotrilor!