Fericita Marie Poussepin

Sa născut în Dourdan (Franța) a fost botezată la 14 Octombrie 1653 în Biserica Saint Pierre de către Preotul Etienne Legou. Este cea mai mare dintre cei șapte copii ai unei familii de meșteri, dedicați muncii ciorapilor de mătase.

Locuința sa este cea a creștinilor angajați la nivel religios și civic: tata, Claude, este paznic al Parochiei: mama Julienne Fourrier participă ca trezorieră la viața de caritate instituița pentru a ajuta pe cei săraci.

Maria frecventează singura școală din orășel deținută de laici pioși: este o elevă inteligentă, și talentată, deschisă celorlanți și foarte evlavioasă. Foarte repede, o însoțește pe mama ei în vizitarea bolnavilor și inima îi este plină de tandrețe și compasiune în față suferinței lor: mai târziu ea a scris: "Toți trebuie să lucreze la îngrijirea bolnavilor și a celor neputincioși, Isus Cristos este slujit în persoana lor".

După ce a devenit educatoare, principala ei preocupare a fost :" sa-l facă cunoscut și să-l iubească pe Isus Cristos"; dorește să îi instruiască pe elevii școli, la virtuțiile Evangheliei. Pedagogia sa este realistă și concretă.

Moartea mamei sale care a avut loc prematur, ia lăsat responsabilitatea de gospodină, a educației și a grijii celui mai tănar frate al său, Claude care avea doar zece ani. Apoi vor fi dificultațile financiare ale tatălui său, falimentul, boala și moartea sa.

Ceea ce o distinge poate fi printre femeile vremii sale, în acest secol XVII care abundă de realizări spirituale și fundații caritabile, are nevoie de adaptare și este remarcabilă la problemele vremii, sentimentul ei de dreptate, de greutate, prudența sa în toate acțiunile sale, inovatoare și creative, dar întodeauna centrată în Dumnezeu, la fel de mult ca antrepenor din Dourdan, precum și ca fondatoare unei Congregați în Sainville.

Astfel, în 1683, la moartea tatalui ei, în transformarea spectaculoasă a mașinăriei începatoare , se arată inovatoare în tehnicile de fabricație. Abandonează lucrarea artizanală care a devenit învechită, pentru a o înlocui cu munca la tesutul de țesut: Lasă mătasea în beneficiul lânii mai profitabilă și recrutează ucenicii din medii modeste de 15/18 ani, care asigură ca un adevarat " sens social" formarea și promovarea , în acelaș timp cu dezvoltarea economică a orașului. Aceasta merge mână în mână cu o viață spirituală intensă, hranită de acțiuni caritabile și spiritualitatea celui deal treilea ordin al Sfântului Dominic.

Cu toate acestea Domnul o cheamă la o vocație mai largă și la unicul sau serviciu. În 1696, cunoscând ignoranța și mizeria din Satul Sanville, la 17 km distanță de Dourdan. A ales să lase totul pentru a se dedica total, "serviciului caritați", " serviciul în parochie". Cum? Prin formarea, " unei comunități a celui de-al treilea ordin al Sf. Dominic de Guzman, pentru instruirea tinerilor și slujirea săracilor bolnavi".

O comunitate a celui de-al treilea Ordin al Sfantului Dominic, pentru a instrui tineri și a-i servi pe cei bolnavi, renunța la Dourdan, la titlurile sale, la notoriotatea care o înconjoară, renunță în favoarea Evanghelieila și tot ceea ce are de a dona (casa), în act oficial din 13 noiembrie 1697 donează la o novice, originară din Sanville, Noelle Mesnard, prima dintr-o lunga linie de surori dominicane de caritate. O face ca o adevărată domincană, în prezența parintelui Francoise Mespolie O.P.. care a ajutat-o în calatoria ei spirituală și a preotului paroh Gabriel Debilly.

În acelaș an ea începe să trimită surori două câte doua în: Janville și alte nouăzeci de comunități vor urma, în șase eparhii, în mare parte în jurul celei de la Ghartres, acestea fiind toate dedicate asistenței bolnavilor la domiciliu sau în spital, și educației, fetelor atât de neglijate în mediul rural.

Regulamentu de Sanville pewntru surori i sa aprobat in 1738 de Episcopul de Chartres, ce solicita o viața comună, fraternă, însoțită de rugaciune contemplativă și liturgică, post, studiu și munca zilnică care asigura viața de zi cu zi și totodată îgrijirea gratuită la domicilu și educației în școli.

Dupa o viață de nouăzeci de ani, totul dat celorlanți, ani traversați de suferință și renunțări unde a fost, potrivit cuvintelor sale" muncitorul Providenței" intra în pacea Domnului la 24 ianuarie 1744.

Despre Casa Sf. Ana
Sfantu Dominic de Guzman
Fericita Marie Poussepin

Posturi Recente